Cu toții am auzit măcar o dată folosindu-se sintagma „închisoare cu suspendare”, „condamnare cu suspendare” sau „a luat cu suspendare”. Probabil ne-am gândit că astfel, infractorul a scăpat fără nicio sancțiune. Lucrurile stau însă diferit și vă voi explica în acest articol ce înseamnă de fapt „închisoare cu suspendare”.
Denumirea corectă este suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fiind prevăzută în Codul Penal, Secțiunea 5, articolele 91-98.
Astfel, instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
- pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;
- infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 Cod penal sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
- infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;
- în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Bine de știut! Nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă:
- pedeapsa aplicată este numai amenda;
- aplicarea pedepsei a fost iniţial amânată, dar ulterior amânarea a fost revocată;
- infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.
Dacă sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune suspendarea, trebuie fixat de către instanța de judecată și un termen de supraveghere, care de fapt reprezintă durata suspendării sub supraveghere a pedepsei. Acest termen poate fi dispus pe o perioadă cuprinsă între 2 și 4 ani, fără a putea fi însă mai mic decât durata pedepsei aplicate.
Termenul de supraveghere se calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.
Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
De asemenea, instanţa impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:
- să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională;
- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;
- să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;
- să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.
Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă cuprinsă între 60 şi 120 de zile, în condiţiile stabilite de instanţă, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabileşte prin legea de executare a pedepselor.
Condamnatul trebuie să îndeplinească integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.
Observăm că persoana condamnată la o pedeapsă cu suspendare, are totuși de îndeplinit anumite obligații, în sens contrar fiind nevoită să execute pedeapsa la care a fost condamnată. Evident, o hotărâre de condamnare cu suspendare este una foarte bună comparativ cu aplicarea unei pedepse cu închisoarea ce urmează a fi executată într-un penitenciar.
O întrebare frecventă este dacă pedeapsa cu suspendarea se trece în cazier? Răspunsul este da, condamnarea la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere va figura în cazierul judiciar al persoanei.
Un alt aspect pozitiv este faptul că reabilitarea în cazul pedepselor cu suspendare va fi posibilă mai devreme decât în cazul majorității pedepselor cu executare. Astfel, dacă în decurs de 3 ani de la momentul împlinirii termenului de supraveghere, condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune, poate fi reabilitat de drept.
Mai multe detalii despre reabilitare regăsiți în categoria „Articole” – „Reabilitarea sau cum poate fi șters cazierul”.
De reținut! Pentru a fi dispusă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, este necesar să fie îndeplinite mai multe condiții, persoana condamnată va avea de respectat anumite obligații și măsuri, inclusiv muncă în folosul comunității, dacă nu le respectă va trebui să execute pedeapsa, va avea de achitat obligațiile civile. Totuși, o pedeapsă cu suspendare este mai bună decât una cu executare.