Există trei modalități prevăzute de lege prin care se poate divorța, respectiv:
1. pe cale administrativă, prin acordul părților, în fața ofițerului de stare civilă
2. prin acordul părților în fața notarului public
3. pe cale judecătorească, în fața instanței de judecată
1. Pe cale administrativă, în fața ofițerului de stare civilă:
Pentru a putea alege această modalitate, soții trebuie să fie de acord cu divorțul, să nu aibă copii minori și să se înțeleagă asupra numelui purtat ulterior desfacerii căsătoriei.
Cererea de divorț se depune de soți împreună, la primăria unde s-a încheiat căsătoria sau la primăria de la locul ultimei locuințe comune a soților. Ofițerul de stare civilă va acorda un termen de reflecție de 30 de zile, timp în care vă puteți răzgândi. După trecerea celor 30 de zile, este necesar să vă prezentați din nou în fața ofițerului de stare civilă, care va verifica dacă doriți în continuare să divorțați, iar dacă răspunsul este afirmativ, va elibera certificatul de divorț.
Poate ofițerul de stare civilă să vă respingă cererea de divorț? Da, în situația în care nu vă înțelegeți asupra numelui de familie pe care să îl purtați după divorț sau dacă aveți copii minori. În astfel de cazuri, ofițerul de stare civilă va emite o dispoziție de respingere a cererii de divorț și vă va îndruma să vă adresați instanței de judecată.
2. În fața notarului public:
Dacă doriți să divorțați și ambii soți considerați că este cea mai potrivită decizie, deci dacă există un acord și dacă aveți sau nu aveți copii minori, atunci vă puteți adresa notarului public.
Astfel, este competent notarul public din circumscripția localității unde s-a încheiat/oficiat căsătoria ori din cadrul localității unde se află ultima locuință comună a soților.
Atenție, dacă doriți să urmați această procedură, este necesar să vă înțelegeți cu privire la toate aspectele legate de divorț, respectiv:
- numele de familie pe care îl veți purta după divorț.
Dacă aveți copii minori trebuie să vă înțelegeți și cu privire la:
- exercitarea autorității părintești, care, în procedura notarială, poate fi stabilită doar în comun;
- stabilirea locuinței copiilor minori după divorț:
- stabilirea unui program de vizitare a copiilor;
- stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură, pregătire profesională a copiilor.
Dacă există un acord asupra tuturor aspectelor ce țin de divorț, atunci soții depun cererea de divorț împreună la biroul notarial ales. Cererea poate fi depusă și prin mandatar cu procură autentică. Și în acest caz, vi se va acorda un termen de reflecție de 30 de zile, timp în care vă puteți răzgândi. După trecerea celor 30 de zile, este necesar să vă prezentați din nou în fața notarului public, care va verifica dacă doriți în continuare să divorțați, iar dacă răspunsul este afirmativ, va elibera certificatul de divorț.
Poate notarul public să vă respingă cererea de divorț? Da, dacă există neînțelegeri sau conflicte cu privire la aspectele legate de divorț. În această situație, notarul public va emite o dispoziție de respingere a cererii de divorț și vă va îndruma să vă adresați instanței de judecată.
3. Pe cale judecătorească, în fața instanței de judecată:
Dacă doriți să divorțați, puteți alege această procedură, indiferent dacă există sau nu un acord între dvs. și soț/soție. Totuși, dacă există conflicte sau neînțelegeri, această procedură este singura posibilă. Dacă pe parcursul procedurii, vă împăcați și nu mai doriți să divorțați, instanța va lua act de împăcare și va dispune închiderea dosarului de divorț.
Cererea de divorț se va introduce la judecătoria în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul. Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.
Dacă divorțul este prin acordul părților, taxa de timbru judiciară este de 200 de lei, iar dacă divorțul nu este prin acord, atunci taxa de timbru judiciară este de 100 de lei.
Procedura în fața instanței de judecată va dura mai mult decât procedurile din fața ofițerului de stare civilă sau a notarului public, mai ales în situația în care aveți copii minori, deoarece este necesară administrarea mai multor probe.
În concluzie, metoda cea mai simplă este cea prin acord. Dacă acest acord există, cel mai potrivit este să alegeți una din primele două variante, în funcție de situația efectivă în care vă aflați.