Când vine vorba despre căsătorie, suntem nevoiți automat să alegem și regimul matrimonial, adică modul în care vom dobândi și administra bunurile din timpul căsătoriei. Regula generală este regimul comunității legale, iar dacă viitori soți doresc un alt regim, trebuie să încheie o convenție matrimonială.
Ce înseamnă regimul comunității legale?
Bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor. Adică nu există o cotă-parte fixă pentru fiecare soț, ci aceștia vor avea un drept de proprietate asupra bunului respectiv, pe care îl vor exercita în comun.
Totuși, nu toate bunurile vor fi comune. Astfel, sunt bunuri proprii ale fiecărui soț următoarele:
- bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, cu excepţia cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;
- bunurile de uz personal;
- bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri;
- drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaţiilor sale şi asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;
- bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi alte asemenea bunuri;
- indemnizaţia de asigurare şi despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soţi;
- bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi bunul dobândit în schimbul acestora;
- fructele bunurilor proprii.
Astfel, fiecare soţ poate folosi, administra şi dispune liber de bunurile sale proprii, în condiţiile legii.
Atenție! Veniturile din muncă, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie în cadrul asigurărilor sociale şi altele asemenea, precum şi veniturile cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală sunt bunuri comune, indiferent de data dobândirii lor, însă numai în cazul în care creanţa privind încasarea lor devine scadentă în timpul comunităţii.
Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită. Însă, dovada că un bun este propriu se poate face între soţi prin orice mijloc de probă. Pentru situația în care bunurile au fost dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, dovada se face în condiţiile legii.
Pentru bunurile mobile dobândite anterior căsătoriei, înainte de încheierea acesteia se întocmeşte un inventar de către notarul public sau sub semnătură privată, dacă părţile convin astfel. În lipsa inventarului, se prezumă, până la proba contrară, că bunurile sunt comune.
Ce tip de acte pot fi încheiate de soți în ce privește bunurile comune?
Fiecare soţ are dreptul de a folosi bunul comun fără consimţământul expres al celuilalt soţ. Cu toate acestea, schimbarea destinaţiei bunului comun nu se poate face decât prin acordul soţilor.
De asemenea, fiecare soţ poate încheia singur acte de conservare, acte de administrare cu privire la oricare dintre bunurile comune, precum şi acte de dobândire a bunurilor comune.
În măsura în care interesele sale legate de comunitatea de bunuri au fost prejudiciate printr-un act juridic, soţul care nu a participat la încheierea actului nu poate pretinde decât daune-interese de la celălalt soţ, fără a fi afectate drepturile dobândite de terţii de bună-credinţă.
Actele de înstrăinare sau de grevare cu drepturi reale având ca obiect bunurile comune nu pot fi încheiate decât cu acordul ambilor soţi. De exemplu, vânzarea unui imobil comun se poate face doar cu acordul ambilor soți.
Cu toate acestea, oricare dintre soţi poate dispune singur, cu titlu oneros, de bunurile mobile comune a căror înstrăinare nu este supusă, potrivit legii, anumitor formalităţi de publicitate.
Actul încheiat fără consimţământul expres al celuilalt soţ, atunci când el este necesar potrivit legii, este anulabil.
Pot exista datorii comune ale soților?
Da. Soţii răspund cu bunurile comune pentru:
- obligaţiile născute în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune;
- obligaţiile pe care le-au contractat împreună;
- obligaţiile asumate de oricare dintre soţi pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei;
- repararea prejudiciului cauzat prin însuşirea, de către unul dintre soţi, a bunurilor aparţinând unui terţ, în măsura în care, prin aceasta, au sporit bunurile comune ale soţilor.
La încetarea comunităţii, aceasta se lichidează prin hotărâre judecătorească sau act autentic notarial. Este vorba despre partaj. Acest subiect va fi abordat într-un articol viitor.
Se poate modifica regimul matrimonial ales?
Da, după cel puţin un an de la încheierea căsătoriei, soţii pot, ori de câte ori doresc, să înlocuiască regimul matrimonial existent cu un alt regim matrimonial ori să îl modifice, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege pentru încheierea convenţiilor matrimoniale.