O problemă des întâlnită în societatea românească este din păcate, violența domestică. Tot mai multe persoane, de obicei de sex feminin sau copii, sunt abuzate de către soț, concubin sau tată. De cele mai multe ori, victimele nu fac nimic împotriva agresorului din mai multe motive, poate de teamă, de rușine, din cauza neîncrederii în autorități, sau pentru că nu știu ce să facă.
În acest articol, îmi propun să vin în ajutorul victimelor violenței domestice și să ofer câteva detalii despre ce ar trebui să facă într-o astfel de situație și despre ordinul de protecție.
Ce înseamnă violența domestică în sensul legii?
Legea 217/2003 definește violența domestică astfel: „orice inacțiune sau acțiune intenționată de violență fizică, sexuală, psihologică, economică, socială, spirituală sau cibernetică, care se produce în mediul familial sau domestic ori între soți sau foști soți, precum și între actuali sau foști parteneri, indiferent dacă agresorul locuiește sau a locuit împreună cu victima.”
Violența domestică se manifestă sub următoarele forme:
a) violența verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
b) violența psihologică – impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, prin amenințare verbală sau în orice altă modalitate, șantaj, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinței, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care prin frecvență, conținut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum și alte acțiuni cu efect similar;
c) violența fizică – vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activități cu grad mare de risc pentru viață sau sănătate și integritate corporală, altele decât cele de la lit. e);
d) violența sexuală – agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal;
e) violența economică – interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar;
f) violența socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ sau a locului de muncă, interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuința comună, privarea de acces în spațiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar;
g) violența spirituală – subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă și de a învăța copiii să vorbească în limba maternă, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare;
h) violența cibernetică – hărțuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire online, amenințări online, publicarea nenconsensuală de informații și conținut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a comunicațiilor și datelor private și orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informației și a comunicațiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicațiile sau se pot conecta la internet și pot transmite și utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de rușine, umili, speria, amenința, reduce la tăcere victima.
În nicio formă şi în nicio împrejurare, obiceiul, cultura, religia, tradiția și onoarea nu pot fi considerate drept justificare pentru niciun tip de acte de violență.
Tot în sensul Legii 217/2003, prin membru de familie se înțelege:
– ascendenții și descendenții, frații și surorile, soții şi copiii acestora, precum şi persoanele devenite rude prin adopție, potrivit legii;
– soțul/soția şi/sau fostul soț/fosta soție; frații, părinții şi copiii din alte relații ai soțului/soției sau ai fostului soț/fostei soții;
– persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți şi copii, actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenții şi descendenții partenerei/partenerului, precum şi frații şi surorile acestora;
– tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului;
– reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijeşte persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
De asemenea, prin victimă se înțelege și persoana fizică ce este supusă uneia sau mai multor forme de violență, inclusiv copiii martori la aceste forme de violență.
Ce ar trebui să faci dacă ai fost victima violenței domestice?
Să suni la 112, să explici ce s-a întâmplat și să soliciți ajutorul organelor de poliție.
De asemenea, puteți suna la 0800.500.333, număr unic de contact pus la dispoziție de Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, pentru a semnala situații de violență domestică, trafic de persoane, discriminare de gen sau discriminare multiplă.
Acest serviciu este asigurat 24/24 ore, 7/7 zile. Numărul este apelabil gratuit din orice rețea cu acoperire națională.
Pentru verificarea sesizărilor privind violența domestică şi în scopul obținerii de probe cu privire la aspectele ce fac obiectul sesizării, polițiştii au dreptul de a pătrunde în domiciliul sau reşedința oricărei persoane fizice, fără acordul acesteia, precum şi în sediul oricărei persoane juridice, fără acordul reprezentantului legal al acesteia, dacă sesizarea indică în mod expres că actele de violență domestică au loc sau au avut loc în spațiile respective.
Polițiştii pot folosi forța şi mijloacele din dotare, în mod adecvat şi proporțional, pentru a pătrunde în aceste spații.
Ordinul de protecție provizoriu:
Ordinul de protecție provizoriu se emite de către polițiştii care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată că există un risc iminent ca viața, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violență domestică, în scopul diminuării acestui risc.
Prin ordinul de protecție provizoriu se dispun, pentru o perioadă de 5 zile, una ori mai multe măsuri de protecție, apte să contribuie la diminuarea riscului iminent constatat, dintre următoarele obligații sau interdicții:
– evacuarea temporară a agresorului din locuința comună, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
– reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor în locuința comună;
– obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia, ori față de reşedința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
– obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
– obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute.
Ordinul de protecție propriu-zis:
Instanța de judecată poate dispune, în scopul înlăturării stării de pericol, emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, şi, după caz, a copiilor, într-un centru de asistență;
e) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia, ori față de reşedința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
f) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
g) obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
h) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
i) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
j) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reşedinței acestora.
Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 6 luni de la data emiterii ordinului.
Cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedința victima.
Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru.
Încălcarea măsurilor de către persoana împotriva căreia a fost emis un ordin de protecție constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea.
La expirarea duratei măsurilor de protecție, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecție, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecție, viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol.